Reflexul de vomă vs. înecul: diferența pe care orice părinte trebuie să o știe

Iată momentul de care se teme orice părinte: bebelușul tău ia o gură de mâncare, se oprește și fața lui trece prin șaptesprezece expresii în două secunde. Este în regulă? Ar trebui să faci ceva? Răspunsul depinde în întregime de care dintre cele două situații foarte diferite are loc — și odată ce poți să le deosebești, mesele nu vor mai părea un act de echilibristică.

Reflexul de vomă: zgomotos, dramatic și protector

Reflexul de vomă (gag reflex) este un reflex normal și sănătos. Când o bucată de mâncare ajunge undeva unde bebelușul tău nu este pregătit să o gestioneze, reflexul o împinge în față — departe de căile respiratorii. Arată dramatic: tuse, scuipat, ochi lăcrimând, față roșie, uneori chiar și puțină vomă. Sună și dramatic. Și tocmai asta este ideea: zgomotul înseamnă că aerul circulă.

La bebelușii mici, reflexul de vomă este declanșat mult mai în față în gură — sunt „roțile ajutătoare” ale naturii pentru mâncat. Prin exercițiu, acesta se mută treptat spre spate, motiv pentru care cei care încep diversificarea se îneacă cu reflexul de vomă des, iar cei experimentați, rar. Fiecare reflex de vomă este modul bebelușului tău de a învăța unde poate și unde nu poate ajunge mâncarea.

Înecul: tăcut și o urgență

Înecul (sufocarea) are loc atunci când mâncarea blochează căile respiratorii. Semnele sunt opuse reflexului de vomă: bebelușul tău este tăcut sau scoate doar sunete slabe, pițigăiate, nu poate plânge sau tuși eficient, poate părea panicat, iar buzele sau pielea pot începe să devină albastre sau gri. Un bebeluș care se îneacă are nevoie de ajutor acum — lovituri pe spate și compresii toracice pentru sugari, și un apel de urgență dacă obiectul nu este eliminat imediat.

Rima pe care o predau terapeuții în hrănire: "Zgomotos și roșu, lasă-l să continue. Tăcut și albastru, are nevoie de tine."

Ce să faci când bebelușul are reflex de vomă

Se simte profund greșit, dar răspunsul corect la reflexul de vomă este: rămâi calm și lasă reflexul să-și facă treaba.

• Nu introduce degetul în gura lui — poți împinge mâncarea mai adânc și poți transforma un reflex de vomă într-un înec.
• Nu-l scoate din scaun și nu-l bate pe spate în timpul reflexului; o poziție verticală, ușor aplecată în față, este exact cea în care gestionează cel mai bine situația.
• Povestește-i calm ("te descurci, împinge-o în față") — fața ta este barometrul lui. Dacă te panichezi la fiecare reflex de vomă, mâncatul va începe să pară înfricoșător.

Cinci obiceiuri care reduc cu adevărat riscul de înec

• Pregătește mâncarea pentru vârsta lui. Forma și textura contează mai mult decât mâncarea în sine — un strugure tăiat în patru este sigur, în timp ce unul întreg este periculos. (Acesta este exact lucrul pe care îl arată ghidurile noastre de servire, aliment cu aliment.)
• Întotdeauna așezat, întotdeauna vertical. Fără mâncat în timp ce stă pe spate, se târăște, merge sau în mașină, unde nu-l poți supraveghea.
• Rămâi la o distanță de braț la fiecare masă și gustare. Înecul este tăcut — nu-l vei auzi din camera alăturată.
• Evită alimentele cu cel mai mare risc în forme riscante: struguri și roșii cherry întregi, nuci întregi, bucăți de măr sau morcov crud, felii de hot-dog, floricele de porumb, bezele, linguri pline de unt de nuci gros.
• Păstrează mesele calme. Râsul, plânsul sau sperietura cu gura plină sunt momentele în care mâncarea ajunge pe căile greșite.

Încă un lucru: urmează un curs

Un curs de prim ajutor pentru sugari (în persoană sau online, de câteva ore) transformă "Sper să știu ce să fac" în "Știu ce să fac". Este cea mai bună investiție în încrederea legată de hrănire pe care o cunoaștem — pentru tine și pentru oricine altcineva care hrănește bebelușul, inclusiv bunicii.